A fost, este, un prozator important al României dar şi un om decent, civilizat, fără accese isteroide, cum au mulţi alţii, din păcate, în spaţiul public românesc.
Pentru mine, a fost un al doilea părinte: m-a debutat în România Literară, cu o generozitate şi o încredere absolute, m-am sfătuit cu el în diverse perioade ale vieţii, am avut discuţii lungi în care opiniile noastre s-au armonizat natural.
În literatură, a adus o eleganţă virilă a frazei, o construcţie fluentă, dar care nu venea dinspre filologism, dinspre jocul gratuit al cuvintelor, ci-şi avea originea în deschiderea lui către lumea ideilor şi în meditaţia vie despre acestea. A fost un filosof rafinat al prozei, un aristocrat al Spiritului.
Aristocratul englez, l-am numit într-o prezentare de-acum câţiva ani.
La 89 de ani, Constantin Ţoiu ne părăseşte. Deşi vârsta este înaintată, pentru mine este neverosimilă moartea lui. Pentru că mi-l amintesc aşa cum era: viguros, rezistent, colocvial, sclipitor, tolerant.
Cu adevărat, literatura romănă contemporană pierde o personalitate inimitabilă.
Dumnezeu să-l ierte!"
(de Nicolae Stan)
Dumnezeu să-l ierte!"
(de Nicolae Stan)
(foto: site-ul Consiliului Judeţean Ialomiţa- http://www.cicnet.ro/Decernare%20titlu%20Cetatean%20de%20Onoare/index.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu